Nu vreau sa stiu cum e…

Nu vreau sa stiu cum e,nu vreau sa stiu ce simti,
E de ajuns sa vad,sa pot sa strang din dinti,
Iar fara intrebari sa poti sa te dezlantui
Sa evadezi cumva,rupand acele haturi.

Nu sunt eu in masura sa critic un destin,
Dar Doamne de-ndraznesti,te voi uri din plin.
Te voi uita atunci,si nu am sa te iert
Ca m-ai lasat orfana si fara niciun drept.

Nu am pretentii mari,doar sanatate multa
Caci fara ei,parintii,nu voi ajunge-adulta
Nu voi putea sa trec peste o suferinta,
Caci ma cunosc destul…nu am acea vointa.

Poate ca nici nu vreau sa stiu cum e sa treci
Pe langa-acel mormant cu umbre tot mai reci,
Si sa privesti in urma,tu un copil orfan
S-o vezi pe-a ta maicuta cum plange an de an.

3 gânduri despre „Nu vreau sa stiu cum e…

Lasă un comentariu