Pe aripile tineretii…

Pe aripile tineretii
Te-ai dus si dusa ai ramas.
Opreste-te in pragul portii!
Caci simt ca raman fara glas.

Si ai zburat spre infinit
Fara macar sa ma privesti,
Intoarce-te la rasarit!
Corola de minuni strivesti.

Mi-ai spus ca nu e nici o graba
Dar iute ai alunecat,
Alunecate-ai pe o raza
In brate sa-mi fi apucat.

Te simt cum te indepartezi,
Si-alungi copilul din mine,
Odata-ti spun si sa ma crezi:
Copilaria-mi apartine!

Nu poti sa-mi iei si amintirea
Caci amintirea e dovada.
Chiar daca ai intors privirea
Din roade se face livada.

Ai vrut sa trec prin viata asta
Dar cu un suflet de adult,
Ia-ti casa,masa si nevasta
Copil ma duc eu in mormant!

Anotimp

Podoaba-ti flutura in vant,
Iar trupul tau nemuritor
Imi umbla mai mereu prin gand,
Chemandu-ma in ajutor.
Si ma trezesc in plina noapte,
Dezamagit de-acelasi vis,
Ca n-am putut sa-ti fiu aproape…
Dar te gasesc in tot ce-am scris.
In fiecare paranteza,
In virgule,in ghilimele,
Noi doi suntem in antiteza,
Tu…doar in visele mele.
Stapana esti pe viata mea,
Iar eu sunt sclav la vesnicie
Dar nu vei fi nicicand a mea,
Sunt singur intr-o casnicie.
Ti-am fost si sluga si iubit,
Caci am visat eternitate
Dar in final tot ce-am primit
A fost o lovitura-n spate.
Tu nu ma stii,n-ai nici o vina,
Dar eu te stiu de atata timp,
Povestea nostra e ruina,
Vei fi un simplu anotimp.

Ai fost si vei ramane!

Ai fost si vei ramane-a mea,
Chiar dac-acum te vad la brat cu altul.
Sunt fericit ca el nu va avea
Prilejul sa-ti auda glasul.
Acel glas suav,surazator,
Cu care ma trezeai de dimineata,
Si imi vorbeai in soapta,arzator,
Un pic atenta,un pic mai certareata.
Sunt fericit ca ai ajuns cum iti doreai,
Ca ai alaturi pe cel ce te iubeste,
Dar crede-ma,asa cum imi zambeai…
Lui zambetul tau ii lipseste.
Si in curand,voi fi la nunta ta,
Te voi privi cu multa admiratie,
Chiar de-ai plecat,eu nu te voi uita,
Voi incerca sa rad,cu moderatie.
Nu stiu sa ma prefac si nici nu vreau,
Tu ai ales si mandra vreau sa fii,
Voi fi acolo-n spate si am sa beau,
Caci tu la mine nu o sa mai vii.
Mi-ai fost amanta si iubita,
Ai fost exemplu pentru mine,
Stiu ca vei fi fericita,
Dar inima mea iti apartine.
Am sa dansez cu tine in mireasa,
Si-am sa ti ating cu drag podoapa capilara,
La miezul noptii vei fi cenusareasa
Iar eu,te voi rapi seara de seara.

Nu vreau sa stiu cum e…

Nu vreau sa stiu cum e,nu vreau sa stiu ce simti,
E de ajuns sa vad,sa pot sa strang din dinti,
Iar fara intrebari sa poti sa te dezlantui
Sa evadezi cumva,rupand acele haturi.

Nu sunt eu in masura sa critic un destin,
Dar Doamne de-ndraznesti,te voi uri din plin.
Te voi uita atunci,si nu am sa te iert
Ca m-ai lasat orfana si fara niciun drept.

Nu am pretentii mari,doar sanatate multa
Caci fara ei,parintii,nu voi ajunge-adulta
Nu voi putea sa trec peste o suferinta,
Caci ma cunosc destul…nu am acea vointa.

Poate ca nici nu vreau sa stiu cum e sa treci
Pe langa-acel mormant cu umbre tot mai reci,
Si sa privesti in urma,tu un copil orfan
S-o vezi pe-a ta maicuta cum plange an de an.

Ai sa-ntelegi…

Ai sa-ntelegi cat te iubesc,atunci cand eu nu voi mai fi,

Ai sa-ntelegi iubitul meu,dar poate intr-o buna zi,

O sa ma crezi c-am incercat sa fac sa fie bine,

Chiar daca ieri ma acuzai ca n-am crezut in tine.

O sa-ti doresti sa ma atingi,dar eu nu voi mai fi,

O sa-ntelegi ca te-am iubit mai mult ca-n prima zi,

Dar o sa fie prea tarziu sa mai schimbam ceva,

Caci am sa fiu departe,si nu e vina ta…

Ai sa-ntelegi odata ca lumea nu e buna,

Si de-aia eu te las ,acum,in clar de luna,

Te las sa-ti fie bine,te las si te iubesc,

Doar uita-ma te rog,nu vreau sa te ranesc.

Si poate,peste-o vreme cand ai sa ma revezi,

Ai sa-ntelegi iubite tot ce n-ai vrut sa crezi,

Ai sa-ntelegi iubite ce mult eu te-am iubit

Si poate pentru asta,cu timpul am platit.

Voi,barbatii!

Suntem menite sa-nduram
Sa radem chiar cand vrem sa plangem,
Si tot ce facem,suportam,
Cu capu-n jos,uitam si mergem.

Nu cerem noi egalitate,
Nu vrem sa fim toti la gramada,
Doar cerem partea de dreptate
Sa nu mai stam mereu la coada.

Suntem simbolul frumusetii,
Create-n scopul slefuirii,
Dar nu-ntelegeti voi,barbatii,
Ne stati in drumul fericirii.

Desi traim doar din iubire
Si ne hranim cu sentimente,
Suntem femei in devenire,
Cersim doar niste complimente.

Suntem menite sa-nduram,
Ducem povara asta-n spate,
Dar astazi nu ne mai rugam,
Lasam cortina la o parte.

Pun pariu

Nu vrei sa stii ce greu mi-a fost,
Nu am cuvinte sa-ti descriu,
Dar tot se-ntampla cu folos
Si ai sa pierzi,eu pun pariu.

Nu te amenint,nu am cum,
Dar iti promit ca intr-o zi
Ai sa te-ntorci pe-acelasi drum
Pe care astazi nu-l mai stii.

Nu vreau sa-ti dau alte indicii,
Nu vreau sa crezi c-am sa te iert,
Doar vreau s-ascund acele vicii
Ce te-au facut sa fii incert.

Nu caut scuze de rigoare,
Caci am gresit si tu si eu
Am doar un semn de intrebare,
De ce n-ai vrut sa fii al meu?

N-am sa te mint,nu-mi sta in fire,
Am incheiat orice poveste,
Nu o sa-i spunem despartire
Caci astazi,eu am trecut peste.

Tu contezi

Cred in libertatea de exprimare si de aceea regret faptul ca uneori nu am curajul necesar pentru a spune ce simt…Prefer sa ma inchid in mine si sa sper ca totul se va rezolva de la sine,cand de fapt lucrurile stau cu totul si cu totul diferit.Nu vi s-a intamplat niciodata sa vreti sa fi fost mai fermi in deciziile pe care le-ati luat sau sa aveti curajul de a spune celorlalti ceea ce ganditi?La asta ma gandeam si eu…

Nu suntem nici pe departe perfecti,dar cu toate astea incercam.Incercam sa-i multumim pe cei din jur si apoi pe noi.Cum vine asta?De fiecare data stam si ascultam parerile celorlalti,criticile,gandurile,dar pe ale noastre cine  le asculta?Suntem propriile victime ale unor scenarii imaginate,dar puse punct la punct si nici macar nu ne dam seama ce ne dorim cu adevarat.Oare parerile noastre nu conteaza?

Ne lasam asa usor calcati in picioare,iar cand primim o lovitura suntem obisnuiti sa intoarcem si celalalt obraz.Cum vine asta?

Visele sunt schite ale fericirii absolute,puse cap la cap pentru a trai in depresia neindeplinirii lor.Propun sa nu mai dormim…Sa credem in Connect-r.Asa nu vor mai fi “vise”,ci doar ”visuri“.

Stiti voi…asa cum Gog are propria furculita cu are a reusit sa fie invingator la “Romanii au talent”,caci el venea cu tacamul lui de acasa,nu cu orice tacam,asa si noi sa avem propriul “cutit”.

Avem defecte…toata lumea are.

Sunt geloasa…Si ce?

Sunt impulsiva.Vreo problema?

Dar cu toate astea avem si calitati.Pastrati-va asul din maneca pentru ca niciodata nu stiti cand aveti nevoie de el.Suntem abia la inceput…Multiplica-l,trage-l la xerox,pentru ca viata asta ne rezerva multe surprize,iar daca nu suntem constienti de atuurile noastre,o sa sfarsim  ca in viata reala…nu ca in basmele cu final fericit.Image